STEA PE CER, STEA PE PĂMÂNT

STEA PE CER, STEA PE PĂMÂNT

Mor de dragul lor,

De dorul stelelor,

Să le-ating, dacă şi vor,

Că eu sunt, prea visător.

O stea de pe pământ,

Străluceşte îşi-ia avânt,

Pân’ la cer şi înapoi,

Sunt perfectă şi în doi.

Două stele pe un gând,

Poposit-au pe pământ,

Într-o viaţă căutând,

Cine-a fost şi cine sunt!

Cu privirea sus la stele,

Printre rânduri citadele,

Să citească printre ele,

Viaţa, petrecută-n părticele.

 Toată viaţa, aici, pe pământ,

Şi pe alte planete, dacă sunt,

Rămâne, să-mi amintesc...

Într-un vers să-le-ntregesc.

Pe toate, că sunt ale mele,

Amintiri trăite într-o vreme,

Îmi tresaltă inima, atingând-o,

Pe steaua ei de jos, sărutând-o.

Stea din cer ce mă veghezi,

Pe mine-o stea, m-aliniezi,

Să fiu clădită-n bune maniere..,

Daruri primite şi uitate-o vreme.

Stea din cer, ce nu apune niciodată,

Mă priveşti şi când sunt, îngândurată,

O mică expresie, în stea pe pământ,

Rămâne pe-acest vers, al unicului,

-       Legământ!

Din vol. de Poezii - ŞI STELELE PLÂNG - Autor Suzi Mirea