De-e ploaie, de-o fi soare,
Şi vântul de va sta pe loc,
Când pe seară, pe răcoare,
Şi felinarele, ard, cu foc!
O privire din irişii aprinşi,
În stropi de apă sunt cuprinşi,
Două stele mă privesc din cer,
Îmi sunt pavăză, deşi, nu cer.
Două lacrimi, înlăcrimate,
Pe obraz se scurg, departe,
Se ascund după un nor,
Dintr-un astru, mai visător!
Mă cuprinde o tristeţe,
Dintr-un cer aştept o veste,
Două lacrimi, două stele..
Cine-i oare? Cine-s ele?
Pe cerul albastru înseninat,
În câmp de flori s-a-ncununat,
Un soare-n ochii mei, perlaţi,
Sunt prea curaţi, şi-adevăraţi!
Din Vol. de Poezii - ŞI STELELE PLÂNG - Autor Suzi Mirea
