Ce n-aş da! să-ntorc
viaţa înapoi,
Să mă bucur de aceste
vremuri noi,
Cu tot cu viaţa mea
de apoi,
Ce merge-n grabă, în
pas vioi.
Ce n-aş da! să fiu
tânăr şi înţelept,
Pe o treaptă-n faţă,
şi mai deştept,
Cu o floare ce
m-aşteaptă la culcare,
Şi c-un sărut de bună
purtare.
Ce n-aş da! pentr-o
linişte de catifea,
La tinereţea, ce
încă, mai visez la ea,
Să mai fiu c-o
mândră stea,
Ce se găseşte şi pe
planeta mea.
Ce n-aş da?
Şi luna de pe cer!
C-un trandafir, o prietenie să cer;
Din mare, o mică perlă pe nisip,
Pe plajă, ochii-ţi bate doar la slip,
O mândră, cu mers vioi de vip.
Ce n-aş da?
Şi un soare de-aş avea!
Doar lui mândruţa, cu
dor de stea,
Toată noaptea când
priveşte doar la ea,
Cu gândul, pe când mică,
o călătorea,
Un vis, pe o pală de
vânt, dorul venea.
Ce n-aş da?
Să am tinereţea din-napoi,
La măreţia, şi cu trupul tânăr de boy,
Cuminţenia ce se-arată acum din noi!
Doar azi, mă uit, la chicotelile din voi,
Pe când valul se risipă, scuturând la ploi.
Ce n-aş da?
O lună din viaţa mea,
Să trăiesc, o iubire,
de-ar fi şi ultima,
Pe pat de violete cu
mătăsuri sadea,
La lumina lunii, fără prejudecăţi noi,
Cum eram în tinereţe fiind copii şi noi,
Fără multă-minte şi-n gândire tare goi.
Ce n-aş da
acum, din viaţa mea, - şi
De-o fi să plec să mă
transform în stea,
Din complexul cu
şapte stele, carele,
Mi-am unit destinul,
aplecând petalele,
Din floarea ţinereţii s-au scurs şi zilele …
Când pictaţi suntem de rouă…
- vin dimineţile,
Din răcoroasele
verii...
- crăiţele …
Prin grădini şi
conace boiereşti,
Cu aer de silfină cu
ale ei poveşti,
Ce n-aş da! înc-o
viaţa s-o trăiesc,
Din iubire într-o
inimă să sădesc,
Viaţă, vise, saltă
doruri ne-mplinite,
Toate pe pământ-aici,
sunt trăite!
Din vol. de Poezii - ŞI STELELE PLÂNG - SUZI MIREA
