CE N-AŞ DA

CE N-AŞ DA

Ce n-aş da! să-ntorc viaţa înapoi,

Să mă bucur de aceste vremuri noi,

Cu tot cu viaţa mea de apoi,

Ce merge-n grabă, în pas vioi.

Ce n-aş da! să fiu tânăr şi înţelept,

Pe o treaptă-n faţă, şi mai deştept,

Cu o floare ce m-aşteaptă la culcare,

Şi c-un sărut de bună purtare.

Ce n-aş da! pentr-o linişte de catifea,

La tinereţea, ce încă, mai visez la ea,

Să mai fiu c-o mândră stea,

Ce se găseşte şi pe planeta mea.

Ce n-aş da? Şi luna de pe cer!

C-un trandafir, o prietenie să cer;

Din mare, o mică perlă pe nisip,

Pe plajă, ochii-ţi bate doar la slip,

O mândră, cu mers vioi de vip.

Ce n-aş da? Şi un soare de-aş avea!

Doar lui mândruţa, cu dor de stea,

Toată noaptea când priveşte doar la ea,

Cu gândul, pe când mică, o călătorea,

Un vis, pe o pală de vânt, dorul venea.

  

Ce n-aş da? Să am tinereţea din-napoi,

La măreţia, şi cu trupul tânăr de boy,

Cuminţenia ce se-arată acum din noi!

Doar azi, mă uit, la chicotelile din voi,

Pe când valul se risipă, scuturând la ploi.

  

Ce n-aş da? O lună din viaţa mea,

Să trăiesc, o iubire, de-ar fi şi ultima,

Pe pat de violete cu mătăsuri sadea,

La lumina lunii, fără prejudecăţi noi,

Cum eram în tinereţe fiind copii şi noi,

   Fără multă-minte şi-n gândire tare goi.   

  

Ce n-aş da acum, din viaţa mea, -  şi

De-o fi să plec să mă transform în stea,

Din complexul cu şapte stele, carele,

Mi-am unit destinul, aplecând petalele,

Din floarea ţinereţii s-au scurs şi zilele …

Când pictaţi suntem de rouă… 

-    vin dimineţile,

Din răcoroasele verii...

-         crăiţele … 

Prin grădini şi conace boiereşti,

Cu aer de silfină cu ale ei poveşti,

Ce n-aş da! înc-o viaţa s-o trăiesc,

Din iubire într-o inimă să sădesc,

Viaţă, vise, saltă doruri ne-mplinite,

Toate pe pământ-aici, sunt trăite!

Din vol. de Poezii - ŞI STELELE PLÂNG - SUZI MIREA