Săracul se vede
bogat, în familia lui,
Nu ştie ce-nseamnă,
ochiul banului,
Se crede bogat pe
ţarina din curte,
Alta nu-i, că nu
primise, din părinte.
E singura avere, ce,
i se încredinţă,
De când se născuse,
totul, i se-înfiinţă,
Că-i băiat şi mezinul
rămâne-n casă,
Fetele să plece prin
străini, chiar nu-i pasă.
Fratele, era mândru,
se credea bogat,
De la părinţi luase,
tot, ce i s-a dat,
Nu refuză nimic, că-i
băiat, şi aşa e dat,
Din datina de român,
fiul, e cel curtat.
Şi fetele au plecat
din sat, s-au măritat,
Care pe unde au
nimerit, cât-un baiat,
Casă bună au primit,
de la Dumnezeu,
- Că-i bogat...
Sunt şi iubite... de
singurul părinte,
- Care le-a creat!
Pilda săracului şi a
bogatului este-n speranţă,
Atunci când ştii
prea bine, cum să te comporţi,
În viaţă!
