PILDA SĂRACULUI ŞI A BOGATULUI

PILDA SĂRACULUI ŞI A BOGATULUI

  

Săracul se vede bogat, în familia lui,

Nu ştie ce-nseamnă, ochiul banului,

Se crede bogat pe ţarina din curte,

Alta nu-i, că nu primise, din părinte.

E singura avere, ce, i se încredinţă,

De când se născuse, totul, i se-înfiinţă,

Că-i băiat şi mezinul rămâne-n casă,

Fetele să plece prin străini, chiar nu-i pasă.

Fratele, era mândru, se credea bogat,

De la părinţi luase, tot, ce i s-a dat,

Nu refuză nimic, că-i băiat, şi aşa e dat,

Din datina de român, fiul, e cel curtat.

Şi fetele au plecat din sat, s-au măritat,

Care pe unde au nimerit, cât-un baiat,

Casă bună au primit, de la Dumnezeu,

-  Că-i bogat...

Sunt şi iubite... de singurul părinte,

-   Care le-a creat!

Pilda săracului şi a bogatului este-n speranţă,

Atunci când ştii prea bine, cum să te comporţi,

În viaţă!

Din vol de Poezii - ŞI STELELE PLÂNG - SUZI MIREA