Mor de dragul lor,
De dorul stelelor,
Să le-ating, dacă şi vor,
Că eu sunt, prea visător.
O stea de pe pământ,
Străluceşte îşi-ia avânt,
Pân’ la cer şi înapoi,
Sunt perfectă şi în doi.
Două stele pe un gând,
Poposit-au pe pământ,
Într-o viaţă căutând,
Cine-a fost şi cine sunt!
Cu privirea sus la stele,
Printre rânduri citadele,
Să citească printre ele,
Viaţa, petrecută-n părticele.
Toată viaţa, aici, pe pământ,
Şi pe alte planete, dacă sunt,
Rămâne, să-mi amintesc...
Într-un vers să-le-ntregesc.
Pe toate, că sunt ale mele,
Amintiri trăite într-o vreme,
Îmi tresaltă inima, atingând-o,
Pe steaua ei de jos, sărutând-o.
Stea din cer ce mă veghezi,
Pe mine-o stea, m-aliniezi,
Să fiu clădită-n bune maniere..,
Daruri primite şi uitate-o vreme.
Stea din cer, ce nu apune niciodată,
Mă priveşti şi când sunt, îngândurată,
O mică expresie, în stea pe pământ,
Rămâne pe-acest vers, al unicului,
- Legământ!
Din vol. de Poezii - ŞI STELELE PLÂNG - Autor Suzi Mirea
