Pe când eşti un gândăcel,
În braţele mamei tale,
Lagănat c-un cântecel,
Te adoarme pui, agale.
Prin grădiniţă ai trecut,
Să desenezi, şi a picta,
În poveşti te-ai întrecut,
Dar poezia e febleţea ta.
La şcoală eşti distant,
E prima zi, eşti speriat,
Grădiniţa s-a-ncheiat,
Distracţia, s-a terminat.
Când pe la liceu ai ajuns,
Cu freza dusă-n vânt,
Adolescent şi nu prea tuns,
Un copilandru se vrea cult.
Ai întrecut şi majoratul,
Cu lecţii predate de el, statul,
Şi disciplina ţi-a fost apreciată,
Că corigenţa nu ţi-a fost dată.
De cucereşti o fată cu stare,
La servici' cu nasu-n calculatoare,
Vei fi doar unul dintre amici,
Care-i zâmbeşte şi, doar până aici.
S-a dus moda cu soţie,
Doar tu, prin bucătărie,
Şi ea, doar la coafor să fie,
Seara, pun'te-masă c-o piftie.
Anii trec, viaţa-i frumoasă,
Azi cu berea pe terasă,
Mâine n-ai, ce pune-n casă.
Doar o solniţă pe masă.
Tânăr cu vise deşarte,
Amintiri de mult uitate,
Cu pretenţi, sofisticate,
De la bunici întemeiate.
Pierdut prin zare, sunt,
Mi-a trecut şi tinereţea,
Mândria-i viaţa pe pământ,
Soră, frate cu alteţea.
Când trebuia s-ascult –
Surd şi leneş m-am făcut,
Fiind un tânăr prea tăcut;
Acum îndură şi stai mut.
Zboară gând la tinereţe,
Acum anii ce s-o-ntrece,
Un fir alb din cele zece,
Pe frunte-i, -o frumuseţe.
Ninge peste noi cu ani,
Sunt prea grei, şi-s bolovani,
Când eşti tânăr, nu te-nvoieşti,
De la distracţie, nu lipseşti.
Nu ştii a spune, nu ştii a zice,
Că bătrâneţea nu se dezice,
Din tinereţe, să ai ce culege,
Amintiri şi vise de rege.
Floare albă din grădiniţă,
Aplecată-i ... în cobiliţă,
Doar un dor îţi bate-n poartă,
Să reînvii la fiinţa ta adevărată!
